apoi să-ți sărut picioarele, ari, de parcă te-aș învăța mersul
pe dragoste, să fiu ca un lac sărutînd cerul
să te iubesc ca o bucătărie care iubește altă bucătărie
și îi spală vasele din chiuvetă cînd doarme

să ne privim ca două tablouri pe pereți față în față
fără să ne putem atinge și să rugăm becul să ne apropie
și eu să înghit becul cum te-aș înghiți pe tine
iar tu să înghiți întunericul ca și cum m-ai avea în întregime

m-aș desena pe trupul tău cu un sărut atît de lung
că l-aș prelungi dincolo de viață și aș fi gelos și pe lumina unei lumînări
care te atinge, dragostea mea, sunt furios și pe întuneric
că te ia în brațe și eu nu pot

ce-mi doresc acum e să am puterea să micșorez universul
să fii infinit în brațele mele
și de afară să se audă ploaia cum cîntă că suntem ultimii romantici
să dăm nume îmbrățișărilor noastre, să le luam și ciorapi

să rămîn în tine ca întunericul în univers.