I.
seara pun sub pernă poemele pe care nu le-am scris dimineața le găsesc scoase la imprimantă de parcă cineva trece prin circuitul meu sanguin și află tot ce am vorbit față în față și pe whatsapp cu d-zeu speriat că sunt bântuit de stafii am început să pândesc furul ce vine noaptea tiptil și ca să nu adorm am scobitori sub gene și din când în când ies afară din mine și mă sun la interfon

II.
cineva sună la interfon și mă întreabă dacă știu unde e centrul lumii locul cu iarba veșnic albastră de unde copilăria ne vorbește prin telefoane de tablă legate cu sfoară de subconștient i-am spus străinului să-și vadă de treabă căci eu unul am pierdut harta norilor și demult nu mai știu drumul pe care alergam cu inima plină de păsări și flori

III.
la capătul țarinii bunica întinde pe iarba albastră un ștergar cu colaci aburinzi bunicul scoate brifta lui de honved și face semnul crucii șoptind să fie de pomană celor vii la cina cea de taină vine și daimonul care trăiește cu perfuzii în mine acum e orb și bătrân din cei 30 de arginți cu care viața l-a plătit să mă trădeze i-au mai rămas 2 bănuți de pus pe pleope semn că nevăzutul îi conduce pe cei vii