I.
seara pun sub pernă poemele pe care nu le-am scris dimineața le găsesc scoase la imprimantă de parcă cineva trece prin circuitul meu sanguin și află tot ce am vorbit cu d-zeu față în față și pe watsapp speriat că sunt bântuit de stafii am început să pândesc furul ce vine noaptea tiptil și ca să nu adorm mi-am pus scobitori sub gene iar din când în când ies afară din mine și mă sun la interfon

II.
cineva sună insistent la interfon și mă întreabă încotro e centrul lumii locul cu iarba veșnic albastră de unde copilăria ne vorbește prin telefoane de tablă legate cu sfoară de subconștient acolo d-zeu ne-a pus în desagă inceritudini și aripi de serafim i-am spus necunoscutului că am pierdut harta norilor dar încă știu locul plin de mană cerească spre care fugim toți plini de păsări flori și iubiri

III.
la capătul țarinii bunica întinde pe iarba albastră un ștergar cu colaci aburinzi bunicul scoate brifta lui de honved și face semnul crucii șoptind să fie de pomană celor vii la cina cea de taină vine și daimonul care trăiește cu perfuzii în mine acum e orb și bătrân din cei 30 de arginți cu care viața l-a plătit să mă trădeze i-au mai rămas 2 bănuți de pus pe pleope semn că nevăzutul ne conduce pe toți