să ştii că dacă te iubesc
asta-i tot ce am
nu știu ce să-ţi mai ofer.

poate munţii de singurătate
ce i-am escaladat
fără niciun echipament de protecţie
nenumărate mări ale neputinţei
deşi nu ştiu să înot bine
în schimb fac pluta din reflex.

am şi o crescătorie de păsări călătoare
care-mi ciugulesc din palmă
uneori şi din inimă
şi zboară departe,
eu nu ştiu unde că nu-mi spun
dar, se întorc mereu în coliviile
care nu sunt închise niciodată
unde palmele mele şi inima
le aşteaptă nerăbdătoare.

dacă mă iubeşti
nu vreau să mai ai nimic,
primeşte-mă doar în lumea
zâmbetului tău.
nu vreau să ai nici munţi nici mări
nici păsări sau colivii
iar dacă mă săruţi
am putea avea propriul nostru vulcan
din care lava ar ţâşni
fără să ne ardă sau să ne topească

cam asta ar fi...
ei, ce spui?