sub a cerului splendoare viața strălucește,
vântul bate lin dând pământului răcoare,
cântecul de voie bună ca aluatul dospește,
rodul bogat al viei este dulce licoare.

sub a razelor sclipire toamna ne zâmbește,
a îmbrăcat toți pomii în straie aurii,
ne spune prin romanțe că ne iubește,
umple generoasă cămări cu bucurii.

povești de fericire au dat în pârg,
n-am mai trăit o toamnă așa minunată,
răsună festivalul cântecelor în târg,
s-a încins o horă în lumea adunată.

se scurg în clepsidră ritmuri esențiale,
viața e un teatru cu roluri demențiale.