viața mea nu-i neagră dar nici roz,
însă ce-i al meu e pus deoparte,
nu pot face vrăji ca vestitul Oz,
dar mi-am anihilat teama de moarte.

cerul i-a hotărât vieții mele culoarea,
uneori e violet cu reflexe de azur,
visuri și viziuni au cunoscut valoarea,
lumii dintre ziduri de humă și lazur.

gânduri și emoții în culori de curcubeu,
mi-au deschis calea spre iluminare,
nu-i nici greu nici ușor destinul de plebeu,
pentru tot ce fac găsesc determinare.

mă scufund în adâncimile principiale,
toamna mea îmi oferă viziuni speciale.