sub cerul meu deschis prin rugăciune,
mă simt mereu ca pe un câmp cu fragi,
îi am aproape pe prietenii mei dragi,
magice momente produc cu înțelepciune.

cerul ninge lumina cu stele căzătoare,
timpul se convertește la iubire divină,
îmi va sta alături mângâiere calină,
vreau să cred că steaua mea nu moare.

sufletul se închină la sfere luminoase,
în orice strălucire îl văd pe Dumnezeu,
legile lui sacre le voi sluji mereu,
cu gânduri și cu fapte laborioase.

credința mocnește-n mine ca un tăciune,
neg cu vehemență a vremii goliciune.