chiar înainte ca tu să suni la ușă trag zăvorul cu graba unui clarvăzător dincolo de prag nu e însă nimeni doar zâmbetul tău aprinzând lumina de pe hol amintirile dau năvală și fac patul să scârțâie până bat îngerii în calorifer și strigă ogoiți-vă mă că să-mburdă cerul și parabolica lui d-zău mâine sectoristul va fi trimis să cerceteze cine a mâzgălit semne obscene pe tălpile lui christos stați stați nu e decât un sens giratoriu pe care l-au săpat tălpile mele de când te aștept în orbitele tale vedem cerul în ale mele balaurul din subconștient în coaste el are înfipte lancea sfântului mare mucenic gheorghe și paloșul lui siegfried de atâta mirare o fereastră cu soare devine zâmbetul tău din zâmbetul meu se văd doar colții balaurului ce trece dimineața grăbit spre birou o noapte cum n-a mai fost și nu va mai fi a rămas agățată de pleoapele mele din ea curge pe pernă nisipul unui deșert cu magi și cămile ce încă mai caută un erou