chiar înainte ca tu să suni la ușă trag zăvorul cu graba unui clarvăzător dincolo de prag nu e însă nimeni doar zâmbetul tău care aprinde lumina de pe hol amintirile dau năvală și fac patul să scârțâie până bat vecinii în calorifer și strigă ogoiți-vă mă că se crapă pereții! mâine mă vor întreba despre tine și n-am să pot să le spun decât că parfumul tău de fruct interzis a deșurubat pământul de pe ecuator că magnoliile carnivore care îți cresc pe piept mi-au devorat degetele până la coate și mai ales că tu poți transforma cu un gest cea mai banală zi în zi de crăciun ca să nu uit ce am să le spun mi-am tatuat sub pleoape un vechi poem d’amour courtois în el tu ești guenièvre eu lancelot și când nu mă lupt cu balaurii din subconștient facem dragoste până bat vecinii în calorifer un ritm de cea-cea-cea pe el întregul cartier dansează ca în filmele de la bollywood dimineața de sub pleoapele mele înflorite ca o alee cu crini tu pleci grăbită ca un suspin și eu în genunchi după tine pe trepte de aer urc până acolo unde luna adună oase fosforescente și și-a făcut cuib departe jos în holul căminului de nefamiliști cineva trece grăbit spre birou are chipul meu și de sub pielea ridată și ruptă la colțuri curge pe stradă nisipul unui deșert cu piramide jefuite de trupuri și zei