ne naștem obosiți
venim să luptăm vlăguiți
storși ca niște cârpe
luptăm să trăim
și trăim să luptăm
frunzele luptă să se
țină de ramuri
dar toamna le smulge
brutal și le aruncă
în cimitirul ei
noi suntem smulși cu
brutalitate dintre
visurile noastre
izbiți de pământ de
toamna asta
care ne vrea ruginii
striviți de viață
purtați de vânt ca o
corabie fără cârmă
încotro bate vântul
sau ne bate vântul
cu pumnii și picioarele
viața
m-am antrenat să rezist
uneori dau și eu lovitura
lovesc cerul cu privirea
și aștept să se reverse
peste mine soarele
să curgă șuvoi.