În linişte ce-n patimi e ucisă
Îmi fierbe umbra nălucind himere
E taină a tăcerii efemere
Şi mult se-adună de nespus în zisă.

Iar zarva de demultul ei îmi cere
Cu sânge de sidef ce a fost scrisă
O iarnă din lumină grea promisă
În întuneric spre a bea mistere.

În ropote de vise ce-s mărunte
Tămăduirii pacea ta o sper,
Sisific urc în nefirescul munte.

Injecţii au al nemuririi ser
În vene ce se sting să mă înfrunte
Din haos în al stelelor eter.