trăiesc într-o cușcă de aer,
un fel de nostalgie a pielii
într-un minunat timp al dezordinii

ploaia aduce prospețime
face lucrurile curate,
merg înainte și nu înțeleg de ce
drumul meu merge înapoi,
copilul care am fost
fuge din copilărie,
mi se cuibărește în brațe

literele poveștii mele cresc,
se fac verzi,
apoi le mănâncă lumina