fără să cauţi cuvinte
dacă ai putea să spui ceea ce simţi fără să cauţi cuvinte
să improvizezi simboluri
pe care să le interpreteze fiecare cum crede

de aceea tac
să nu pierd clipa între două respiraţii
una nu mai vine
se îneacă precum o furnică într-un strop
o lacrimă îmi curge pe obraz
poţi să simţi sau să îţi imaginezi

în acorduri de chitară poţi retrăi atât de intens ceea ce ai trăit cu mulţi ani
mulţi ani în urmă şi nu-ţi mai pasă finalul de-i fericit sau nu
povestea vibrează şi-o vezi aşa cum a fost
ai de unde să alegi

ascultă!
sunetul alunecă prin cutia craniană şi se prelinge în capul pieptului
şi recunoști că te ţin în braţe şi uite aşa suntem nemuritori
vom duce toate aceste momente cu noi
doar să învăţăm să reconstruim magia

o noapte nu se sfârşeşte când soarele răsare

vine amintirea pură şi te încarcă cu o senzaţie care te face să rămâi inert
să spui despre cât de mult îţi doreai să fie momentul acela etern
să nu vină dimineaţa

dacă n-ai trăit ceva despre care să nu poţi uita vreodată ai trăit mort

încolţisem pe sânul tău ascultându-ţi respiraţia
şi era atât de bine şi-am ales să fiu viu
de atâtea ori să mor nu pot

las doar o iscălitură să se ştie c-a fost