transform tristețea în comedie bufă,
nu las deznădejdea să mă doboare,
gust bucuria zilei cu aromă de trufă,
mă mângâie lumina precum o boare.

trăiesc cu speranța și nu mă tem,
că cerul nu are și de mine grijă,
cu energii mă-ncarcă al soarelui sistem,
însă dorul doare ca o rană de schijă.

mă adâncesc în gânduri pe fotoliu,
lumini și umbre tapetează pereții,
am pus amprenta pe solar portofoliu,
diafane unde îmi sărută pomeții.


mă presează regretul că inima-i în doliu,
că se apropie treptat amurgul vieții.