plimbările noastre prin fața Cazinoului
aveau ceva din poveștile lui Borges
când îmi descriai o lume
pe care nu o trăisem
dar o reconstruiam în creierul meu

te vedeam cum jucai la ruletă
râdeai chiar dacă pierdeai
ca și cum prezentul era
cea mai mare bogăție

te vedem cum beai Martini cu prietena ta
gesturile tale elegante și precise
nu lăsau loc de nicio ezitare
și viața nu putea să te surprindă

te vedeam cum dansai
înconjurată de bărbați care te visau
și doar cu o privire jucăușă
îi făceai să creadă că ar fi putut
fi fericiți cu tine

era misterul din ochii tăi căprui
așteptai un vapor în port
sau erai pregătită pentru toate furtunile vieții
și îmi imaginam că erai cel mai curajos marinar

era zâmbetul tău generos
și în același timp nu oferea decât iluzii
pentru cei care credeau în el
fără să asculte poveștile tale

pentru că îți plăcea să vorbești mult
tu ar fi trebuit să scrii despre
viețile noastre
să le ții în mâna ta
și să ne înveți

să dansăm când totul se scufundă
și să râdem când suntem fără speranțe
și să nu renunțăm niciodată
pentru că doar cei morți
nu mai au soluții
în paturile lor de pământ

și să urlăm în mijlocul mării
unde suntem mai aproape de cer
dar mai departe de oameni
ca marinarii care depășesc orice furtună
și zăresc primul port spre care
îi poartă adierea liniștită
ce se așterne pe mare
după cei mai puternici curenți

am învățat de la tine
să povestesc viețile altora
dar n-am învățat să trăiesc
viața mea cu energia ta
poate
pentru că m-ai protejat de toate
furtunile
și am crezut mereu că împreună
vom naviga spre toate porturile