agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-10-13 | |
Țăranul își privește mâinile bătucite și plânge
În ele, în mâini, i-au stat în liniile acelea continue toți copiii și toate vorbele Pe care i le-a spus Dumnezeu Mare pe când s-a născut Să împingă cu picioarele din pântecului mamei foarte tare Care fusese întreruptă de la brânza ei sărată și de la lacrimi, pe deal, născându-l De s-au amestecat cu sângele nașterii lui de copil. Și-apoi priveam în zare draga lui mamă nu mai era nicăieri doar o lume tristă în care zăceau demonii aceia amestecați cu brânză și sare, În timpul nașterii lui. Și care nu îl lăsau să adune brazda ci urlau așa ca pruncii ăi mai răi Dar el cunoaște firea omului și nu se teme de aceia care îi vor mânca trupul ce sângerează încă în miriște Palmele lui Pentru că prea mult oasele, multe, au tras, la lucrul de adunat portocalele răscoapte din țara aceea cu țarini foarte îndepărtate, Și voi aveți țarini? Și noi... Și noi avem... iar apoi țăranul a încercat să încarce portocalele în căruță Dar mi se pare că iarba mirosea pe acolo a fân cosit și a moarte deja trecută Unde ești? Țăranul nu mai era nicăieri, împingea cu inelul și ghiulul o stea... Într-o zi, o să am și eu brânză și sare, O să am o nevastă înaltă și foarte frumoasă și miriștea mea Iar portocalele din căruță suspinau după dorul lui unic și foarte simplu.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate