În spatele tău, este o adunare fără nume unde nu te găsesc
Nu te găsesc
De la stânga de lună.
Mă întreb, atunci, ce este în spatele fântânii, dacă cobor în sat
Și dau drumul oștilor Domnului, care mă urmăresc
dacă este Sf. Gheorghe și atunci cu ce să alung focul de la mine
Din mână, dacă țăranii nu au aprins, deja, pe deal, lămpile...
Poate, totul este o mare întrebare, un mare răspuns, o jumătate din el
Dacă te găsesc pe tine, în mijloc
Ca pe o victimă.
Ca pe o mare vrăjitoare, care mi-ai smuls ochii și te uiți tu cu ei.
Și atunci cine ești tu și ce vrei de la mine...
Tânăr necunoscut...
Spune-mi, odată, ce vrei...
Dacă tu nu mă privești în ochi, poate ai altă femeie de urmărit
La fel cum în spatele tău, deja, știi
Este o adunare fără nume care îți dă de băut, de mâncare
Vin aspru, făcut din pâine și din unt, din ochiul
Vrăjitoarei
Pe care l-am mâncat, mai ieri, în scop
De pâine și lacrimi, pentru că nu sufăr, eu nu supăr:
Nici trupul meu care nu cunoaște împărtășanie, pentru că eu
Nu mănânc nici trup, nici sângele Domnului nu îl înțeleg
Ca să mănânc din Biserică, niciodată.
Ci doar porumbelul acela care trece pe lângă fereastra ta,
Își mai aduce aminte de mine...
De mine...
Trage-mă cu un baston, uită-mă, ține-mă,
Mâinele meu este cald, are ochii albaștri, poate mă voi lovi
din nou în dragoste, cu pantoful meu - să știe cei cu funde roșii
Și să mă înțeleagă,
Vrăjită ca Alice, Alesia din țara minunilor mele.