cum stă acolo cu ochii ieșiți ca dracu'
de parcă ar vedea pentru prima oară luna plină
iar noaptea
care se strecoară cu umbrele sale jucând
prin grămada rămăşiţelor
te face să crezi că oftează
mai ştii
poate a fost doar o iluzie şi
stropul acela rătăcit n-a căzut
s-o fi înălţat
speriat de trosnetul lăsat în urmă
când sângele-ngheţa

dacă n-ar viermui ai crede că este viu