Visam că din gura ta ieșeau cuvintele precum șerpii; erai speriată de moarte de iubirea mea, dar eu vedeam moartea noastră cum se apropie.

La început, ieșeau porumbei din gura mea; Dar tu vedeai șerpi mai mari decât porumbeii care se zbăteau în inima ta.

Deodată, am început să văd din nou. Iată strada, mașinile, iată ce bine e îmbrăcată această domnișoară!

Iată un porumbel! Și mergeam printre oameni aproape cu lacrimi pentru că îmi aminteam cum mă priveai îndrăgostită.

Apoi am fugit la aeroport. Tu coborai din cer, dar pe drum ne-am scos din nou ochii.

Undeva, un el și o ea se foiesc fără a scoate o vorbă; ne e frică, am rămas singuri.