O, mamă-amurgul lasă-ţi-l s-aştepte
Precum şi a veciei dimineaţă
Rămâi alături, şoapta de mă-nvaţă
Când zgomotos eu sui de clipe trepte.

Îmi eşti tăcerea care-mi strigă-n viaţă
Din somnul tainei miez să se deştepte
La sânul tău lăsat am preţuri drepte
Şi-acolo-i soare bruma de-mi dezgheaţă.

În ochii tăi ţin doruri de prin zare,
Privirea-ţi ce se varsă în oglinzi
Eu toată-o sorb, icoană hram ce are.

Din depărtări spre-acasă tu mă vinzi
Să stau în văzul tău ca pe altare
Ebrietăţii anilor murinzi.