agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 174 .



apoftegmă
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [batranutragator ]

2024-11-10  |     | 



uite cum lumina dă cu dăltița ei fină prin aripile unei libelule și fixează ca o lupă burtica unei fetițe adormite pe un prosop de la disney, dragostea e încă în lanț și mușcă pe toată lumea și merelor le e încă frică să cadă

dar atmosfera e ca în lipsa gravitației, e atîta calm că instrumentele cîntă pe mut și soarele se pornește cu manivela, doi orbi își cumpără ziare și plutim neînsemnați dintr-un moment în altul ca dintr-o epocă în alta

o veveriță își freacă lăbuțele, pe cer zboară un avion de hîrtie, un pahar plin cu nisip din care speri să nu bei pișatul zilei de ieri, încă ai dureri de dinți și temeri că noaptea falsează cu tine, nici nu știi dacă e rău sau e bine

soarele te gîdilă-n talpă și în viață a rămas masa goală ca un cîine cu trei picioare, uneva într-un colț de batistă e o fată tristă ca un pinocchio care voia să devină băiat dar s-a trezit că i s-au umflat sînii și luna
s-a apucat de urlat

două crăpături căutau să se întîlnească doar că una era pe o parte a peretului, cealaltă pe cer și un copil tocmai învăța să meargă pe bicicletă cum iubirea mea învăța să meargă pe moarte, ne dădeam într-o pînză de păianjen

e bine, e bine, e bine, atîta dragoste în lume că vorbele spurcate ale mormintelor goale nu se mai auzeau și în loc de soare aveam o gutuie dulce-amăruie care vorbea o tăcere perfectă, e bine și-așa, să iei lumina prin aripi

ca o insectă.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!