prin somn vei auzi
cântecele unei păsări de toamnă
care intră-n iarnă
ciocul ei furând cafea fierbinte
de la fiecare pervaz
până o va împăia gerul
fără să știe

fă-ți pernă din trupul meu
și te vei pierde în noapte
acolo
zăpada nu mai scârțâie
de când ai plecat.
ai întors spatele
și urechile lumii s-au astupat
piciorul balerinei s-a stricat
da, pomii încă-s bolnavi de flori, dar
nu știi despre ce vorbesc?
privește doar
cum ninge în apartamentul închiriat

privește doar
toate fantomele astea drăguțe
fug una după alta pe cer
până cad pe canapea

hai vino să ne vindecăm
de iluzia perfecțiunii,
râzând la ele
la ele, fantomele astea drăguțe
care cad pe canapea