o zi întunecată de noiembrie
o adiere de durere
un oraș pustiu
mult prea pustiu
pentru toată frumusețea copacilor
dezvăluită în tainele amintirilor
natura-i muribundă

fluviul nu se tulbură de moartea
pe lângă care trece
un șlep apare
în liniștea adâncă
îmi imaginez că poartă
încărcătura unei iubiri intangibile
pe mal pașii grăbesc
spre ceea ce trebuie să urmeze

ciudat...
dacă aș reuși
să mă duc înapoi în timp
nu te-aș slăbi
te-aș ține până atunci
în brațe