stau și înfing cuțite
în puii cu colți
ai gândului
îmi rânjesc pe sub
mustețe
se tolănesc și scot
răgete din
boturile lovite
stau undeva între
noapte și zi
cu glasul înfipt în
inima întunericului
care cară ca pe niște
pietre
stelele rănite
stele căzătoare
căzute de pe buza nopții
pe limba dimineții
care le mestecă și iar le
lumina stoarsă ca o
zeamă de lămâie
coarja stelelor
aruncată undeva pe
masa cerului
beau limonadă de stele
și storc între dinți
dimineața.