pe care nu-l are nici mama, nici copacii
caut un răspuns pe care nu-l are nicio piatră
caut un răspuns pe care nu-l are nimeni
și îl ai tu, numai tu

mă izbesc ca toamna în frunze, sunt atît de real
încît vînd secunde din viața mea, învăț o broască ce e frumusețea
și caut un răspuns, nu că n-aș ști
că iubirea și frica vin din aceeași rădăcină

și dacă e un răspuns, nu e în lapte, cînd cauți un răspuns
nu e în șoapte, e fix în urlete și urli și urli și urli cum ai urla uriași
chiar dacă nu ai un răspuns ai ghiare

caut un răspuns
pe care nu-l are nici mama nu-l are nici floarea, nici iarba, un răspuns
nu-l au nici marii meseriași,
mă piș cu lacrimi, mă doare, și urlu și urlu și urlu
și urlu un iad

caut un răspuns, doar tu-l ai și tu taci
pînă toamna devine foarte rece și speri că îmi trece
de parcă totul devine dintr-o dată primitiv
și-mi dai un răspuns naiv

vorbește o piatră prin nisipul ei, luna își pișă lumina
pe umerii mei și urlu în iad, urlu în același iad, urlu mereu
tu ai un răspuns și răspunsul nu-s eu.