în acea zi de luni
de singurătate
ți-era rău
de mai multe ori veniseși și m-ai găsit la caua
printre solstiții
în acea zi
de luni
mi-era rău
se apropia solstițiul de iarnă
și eu trebuia să găsesc
o nouă formă de înaintare a limbajului
de străbatere nedezmințită a lumii
transmodernismul devenise o mașină electrică
de vorbit
&
presocratic
mă gândeam numai la tine
te gândeai numai la mine
α & β
lucrurile
toate lucrurile
începuseră cu noi
ca-n lucretius
de rerum natura
(aveam un răspuns
de ce s-a sinucis
după ce fusese
cel mai perfect om al romei)
era și nu era un joc al identității dintre
noi / doi
zeii voiau să-ți intre-n gene
și într-o doară
le dădeam drumul pe ulițe
pe străzi în romane în realitate
ionel teodoreanu trecuse pe aici de la 4 dimineața
(avea un proces celebru judecat în contumacie)
încercam să te învăț
modul de viață în europa
la opaiț
a posteriori
nu prea aveai experiență
nu mă întreba ce urmează
după experiența de după experiență
dealurile deveneau mistice și râpile de la caua
printre culori din bandac și degas
ne-am întors în timp
în pivnița de la caua
începuserăm să auzim vuietul
bombardamentului din 1944
ți-era frică
aici se adăpostise acad gioconda dobrescu
mă țineai de mână încolocită de spaimă
cum trebuie să-i fi fost mătușii mele dinspre tată
după care la san diego cu g e palade
a râs
totul mi se pare atât de departe
ca și cum n-ar fi fost în tinerețea noastră legionară
ai râs