deschid fereastra larg,
să iau o gură de aer proaspăt,
să îmi pot face ordine în gânduri,
condeiul mă așteaptă la masa de scris,
să scriu poemul zilei până la capăt.

i-am dat drumul dorului să zboare,
speranța o dau în leagăn de lumină,
mușcata îmi oferă un zâmbet în culoare.

și inima îmi cere puțină fervoare,
iubirea din ea să capete amploare,
energie din soare captez flămândă.

valorific viața-n fiecare secundă,
bucuria zilei are fața rotundă.