într-un anume fel-paralele
aș fi recurs la trocul cu sufletul de femeie
aș fi putut să o zideasc pe lilith
sau pe eva
sau mai știu eu pe ce altă minune
ana era oricum deja pățită
pe-un picior de plai
acolo unde până și mioarele spionează
iar ciobanii fac reclamă la ”smartphoane”
dar eu nu înțeleg de ce mă dor supernovele
și nici de ce naiba plâng
când cântă greierii
în loc să-mi văd de cositul fânului
și de ridicat cimitire
cât mai vesele
..........................
ce nu cuprind nu mă încape
dar totuși mă intersectează
într-un punct numit moarte
..........................
te caut totuși de atâtea lacrimi
cred că aș fi putut pune de un potop
dar dacă-ntr-o zi
fără să am habar revelator
am să te găsesc
poate cumva în ruină
poate prea ocupată cu cele veșnice
poate că fără să ai nici tu habar de "habarnamul" meu
te voi renova din inerția asta de meșter manolean
doar cu ajutorul inimii
care este trecută deja
în era cosmică