Tu cea care știi să citești pe buze
Mai numără încă odată
Toate secundele
În care am fost aproape de soare
Cu ochii închiși.
Tu cea care poți să înmoi pietre
Du-te pe cel mai înalt munte
Și strigă de acolo
Un nume oarecare.
Tu ai pășit cândva
Într-un vis pe care
Nu l-ai înțeles pe deplin
Și ai ales să pleci
Înainte să mă trezesc.
Tu fotografiezi avioane cu reacție
Pe cerul alb-albastru
Dar poza ta preferată
Nu a fost făcută încă.
Tu știi pe de rost
Ce vreau să-ți spun
Așa că te rog,
Deschide-ți buzunarul
Să las acolo
O poză cu noi.