dacă simți că rana ta
refuză să se vindece
numește-o fereastră
deschide-o larg
și privește peisajul din jur

orice ai vedea
chiar și un deșert ce pare
lipsit de viață
e îndemnul de a face un pas
către oaza descrisă
în atâtea şi atâtea poveşti

un pas e ca primul cuvânt
pe pagina albă
iar oaza, ca un chip
ce așteaptă cuminte
la capătul unui cearceaf de nisip
brodat doar de vântul
uscat și fierbinte

călăuzitor va fi soarele
companion va fi umbra
lacrima îți va ține de sete
mărăcinele te va face atent
când unele apariţii înşelătoare
vor încerca să te prindă
în capcanele dunelor

dorinţa va face timpul să tremure
până la măduva clipei
iar noaptea te va atinge ușor
ca aripa unui fluture amiral
împodobită de stele

vei ajunge la ea, la oaza
de la capătul cearceafului de nisip
ea va fi fericită, tu vei fi fericit
iar poemul va gânguri
în braţele voastre