cerul o dă repede pe întuneric, să nu ne mai coim
învățăm repede să trăim, ridicăm paharul și spunem trăiască
că țara ne transformă gurile în curbele zîmbetelor noastre
la o cană cu vin

să-ți ștergi repede moartea de pe tricou să nu rămînă pătat
lasă-mă frate că oricum m-a uitat
iubirea e un anotimp mai adînc decît un an cu secetă
ca o fîntînă cu ieșire la mare, adaugă celălalt
da, spuse omul, ca un camion cu bazalt

mai pune gaz pe lună, zise altul, că uite, se stinge și aprinde
o țigară, ne trebuie mănuși și pentru cuvinte, atît e de frig
ați pus lumina în votcă, mai comentează cineva
bă, iar v-ați trezit, spuse barmanul, înapoi în gropile voastre
e timp de murit.