De diamant sunt nopţile de iarnă
Respir şi-n aer parcă sunt cuţite
Şi stelele cu geru-s înfrăţite
Iar luna-n geam prin roze se răstoarnă.

La gura sobei basmul vis promite
Reastupând a gândului lucarnă
Pe-acolo Domnul vine să mai cearnă
Zăpezi uitate, albe şi cumplite.

În patimă de fum când lemnul arde
Miroase a poveste de moşneag
Alunecând pe şoaptele-n stindarde.

Şi-n clipă mersul vremii ţin beteag
Bătrânul, prunc de veşnicie, bard e
Şi dorm lumini de veşnicie-n steag.