Unu-i "prost", altu-i "zgârcit",
Fiecare-i cică definit.
"Urâtă-i aia!", "burtos e ăsta!",
Pe buze mereu, scuipăm năpasta.

"E leneș, clar!", "Ea-i prefăcută!",
Arătăm cu degetu’-ntr-o secundă.
"Are nasul mare!", "Prea mică-i ea!",
Parcă-am fi judecători de catifea.

"Ăla n-are școală!", "E doar un sărac!"
Și "uite ce poartă, ce prost gust are la îmbrăcat!"
Zici vorbe grele, dar n-ai habar
Că-n sufletul lor faci praf și amar.

Dar dacă-n oglindă ți-ai arunca privirea,
Ai vedea că, sub masca fină, e mărirea.
Monstrul din tine, ce se hrănește cu ură,
Devorează suflete, lăsând doar zgură.

Etichetele-s grele, dar ușor de dat,
Le pui altora, crezându-te curat.
Dar omul adevărat n-are de judecat,
Căci lumea e oglinda unui suflet pătat.