Mai trece-un gând la poarta celor multe
Şi fum de frig prin tot văzduhu-adie
Dorm sfinţii în icoane, în grafie
La glasul dumnezeului s-asculte.

Şi-n iarnă câte roze-n geam să fie
Pe-atâtea-s fraze-n declinări oculte
Nu am emoţii, grele să exulte
Ce-a mai rămas din mine-n poezie.

Şi prin auzul rece de lumină
Doar fără vorbe simt adânc fior
Ce literă din haos să devină.

Şi-n clipa fără curgere m-omor,
Din Şarpe, duc o viaţă de jivină
Şi-mi este jind, de ieri îmi este dor.