(1)

îți scriu din patria mea ierusalimul
ca și cum m-aș întoarce de ziua națională
în prezent
incognito
pentru a vedea ce se mai întâmplă
politicienii din țara mea
jucau de-a baba oarba și alba-neagra
în mai multe rânduri fusesem declarat
învingătorul fără de țară
la marginea clipei
ne căutam pretutindeni
pe mai multe continente
între melancolie și exuberanță
între dispreț și grandoare
între manele și metafizica manelelor
,,saltă saltă țara mea’’
îți dădusem întâlnire în peisajele lui rubens
intram în tablouri
și nu mai voiam să ne întoarcem
în cotidian
era foamete era secetă
între emisfere
de chiciură de brumă de ceață
trăiam calvarul până la capăt
viața spiritului aproape dispăruse
poeții se stabiliseră pe acoperișuri sau în catacombe
ades
mă întrebai cine a fost ceaușescu
de a fost judecat în nirvana
aceeași sentință irevocabilă
urmăriți de prezent
de o turmă de iepuri
de alte forme de supraviețuire în turmă
am lăsat conceptele la marginea junglei
hămesită
lumea ne aștepta să le spun
poezii
în recitarea lui ben
din australia
pe unde te văzusem
aveai mâinile legate la spate
ca deținuții din închisorile de tortură ale cia
(pe care nu le-a văzut nimeni)
(nimeni nu putea să descrie răul înfăptuit pe pământ)
nu-ți era indiferent
felul în care răufăcătorii plănuiseră
să ne ucidă
erai lumina din tablourile lui rembrandt
de la o margine la cealaltă a lumii
te gândești numai la mine
te iubesc ca ierusalimul