sunt acele momente din viață cînd simți că ai să mori
și nici măcar nu-ți vine să te uiți în spate de teamă că îți vei vedea viața
cum se deșiră ca un pulovăr pînă se face un fir lung, ca la început
dar eu m-am uitat și brusc m-am îndrăgostit fiindcă în ea mi-am văzut moartea
cea mai frumoasă pe care și-ar dori-o un om
de fapt cea mai glorioasă

tu ești femeia ca o nemurire într-un răstimp despre care putem spune
că durează ca stelele, niciodată nu știm cînd or să cadă
cerul are cea mai știrbă gură din toate timpurile și oamenii sunt un fel de plombe
cerul să ne zîmbească frumos și nostalgic cu dinții părinților noștri
al iubiților noștri, probabil că fericirea e cînd vom fi unul lîngă altul
în zîmbetul perfect al universului

mi-a zis un prieten că ai sunat să vezi dacă sunt bine, sunt bine
îți mulțumesc pentru, dar dacă ai suna în iad ai afla că și acolo mi-e bine
că am fost primit cum se cuvine și chiar mi-au dat funcția de împărat al durerilor
o nimica toată, flăcările de acolo sunt reci față de ce simt eu pentru tine
poate de aceea și reclamele la tombola celor mai mari dureri ale universului
sunt cu chipul tău
sunt chipul tău

cîteodată singurătatea apasă și eu mîngîi locul în care ai stat și-mi pare rău
că atunci cînd mănînci nu faci firimituri să mă satur dimpreună cu tine
purtai într-o zi ciorapi din două perechi diferite și asta era de fapt fotografia cu noi
doi ciorapi de două culori dar culorile sunt doar pentru pictori
eu te iubesc asemenea unui orb care nu are nevoie decît de forma trupului tău
ca să citească biblia

pe forma trupului tău
citesc biblia