se face noapte în gândurile mele,
dorul rătăcește pe tărâmul iubirii,
strivesc sub pleoape umbre de stele,
și larg deschid ferestrele visării.

luna își lasă grijile pe umerii mei,
îmi spune să continui lumea să iubesc,
raiul să-l construiesc cu nobil temei,
precum luceferii prin întuneric să răzbesc.

lacrimi de stele strâng în palmele mele,
într-o stea aș vrea să mă transform,
să mă îndepărtez de vremurile rele,
de tristețea care nu mă lasă să dorm.

vreau să opresc tremurul pleoapelor,
să simt în ființă liniștea apelor.