prima carte după asul de treflă mi-a indus
o stare
de siguranță necugetată
ți-am cumpărat flori
pentru că erai ziua mea frumoasă întunericul zidea
un loc de scăpare
următoarelor generații-
acest poem dedicat celor care nu se pot lăsa de iubit
sau mai rău
de trăit cu intensitatea întoarcerii
iarna

suntem la fel de cuceritori în sclipirea fulgilor
nerăbdători
de parcă frigul ar mai fi cerut o întâlnire romantică

va veni perioada când visele
se vor sălbătici
mai mult decât oamenii
luna în casa taurului-
un semn încăpățânat precum sângele vărsat
pe pământ
să nu deosebim răul

divinul din mine a atins prima sută de ani
nu suport mușcăturile vara țânțarii
în geam
îmi voi face de cap cu doctrina războiului
cântece fluierate
pe străzi
de lustragii cu șorțuri din piele vintage
mai precis
de la asasinarea arhiducelui ferdinand
și până la raționalizarea cărnii
în anglia
nu mi-ar fi plăcut să particip la viața publică
deși costumele aveau eleganță nobiliară
ceea ce punea în dificultate tupeul industrializării

cuvinte precum hitler stalin sau invadarea poloniei
nu-mi produc suferință
după cum s-ar gândi criticii

salivez doar la buzele tale
mă confund cu poporul care a strigat în deșert
să nu mai vorbească domnul

ne scriem