De unde vii sunt dalbe mănăstiri
Și dealuri pline cu măceși, cu muri
Iar în adânc, sub pașnice zidiri,
Sunt metri cubi de oase și armuri

La ochii tăi visez și iar suspin...
Că poate n-ai spus nici la spovedit
Despre medicamente, despre chin,
De cei bătrâni pe care i-ai grijit

Tot mâna ta cu vene albăstrii
Obrazu-mi o să-l ierte, ușurel
Mirosul tău din nou îl voi simți
De prăjitură și de pătrunjel

Te-aștept în Vest! Sunt fiul tău plecat
Am fost la sală - un modern viteaz!
Ți-aduc, cu brațul relativ umflat,
Un auriu balon... umplut cu gaz.


[Poietul Gării de Vest
Visuri de la capătul liniilor
Decembrie 2024]