E prea târziu. Tăcere!

Î-mi văd sufletul, î-mi stă în față.
Îngenuncheat,se uită-n ochii mei.
Și-l pot atinge. E rece, ca de gheață,
Căci s-a golit de flăcări,de jar și de scântei.

Stă ca un om,ce oasele is rupte,
Golit de simțuri, iubire sau durere
Și ca un surd,ce nu vrea să asculte,
Cerându-mi doar atât:Tacere!

Stă ca un orb,ce nu mai vrea să vadă,
Lumini și umbre,iubire sau plăcere,
Sătul de sfaturi,sau ,,Lumea ce-o să creadă "
Cerându-mi doar atât:Tacere!

Aș vrea să î-l ridic,să steie iarăși drept,
Să nu mai pară mic și orice-ar vrea,î-mi poate cere,
Că timpul ce s-a dus, nu vine. Și-mi cere doar atât:Tăcere!

E prea târziu, î-mi spune, să ștergi o lacrimă ce pică.
E prea de vreme, sa vezi pe față, un zâmbet efemer
Și timpul potrivit, e-o clipă atât de mică,
Pierdută printre gânduri, pierdută în eter.
De vrei o lacrimă, un zâmbet, atât îți mai pot cere :Tacere!


Dance I.