un râu curge
pe sub pământ

cineva
cu nepotolită sete
sapă fântâna

dar carnea, nu e pământ?
iar sângele, nu e râul
izvorât dintr-o inimă
pătimaşă?

şi rana din care
poezia țâșnește
şi inundă hârtia,
pe ea cine o sapă?

vreau un răspuns
nu mă pot mulţumi
doar cu ploaia
doar cu stelele
de decor
doar cu umbra
cu gura plină
de pământ

cu nepotolită sete
voi întoarce totul cu susul în jos
voi săpa o fântână

şi voi înghiţi
tot cerul