apele râului au îngheţat
muşcând din gleznele mele
nisipul a încetat să mai curgă
sub tălpi
pumnale se înfigeau
până în oase

pasul următor să-l faci
dacă nimic nu mai mişcă sub tine
şi apele nu te mai spală
fluturii de gheaţă
nu zboară
doar lacrima
niciun peşte nu-i să-ţi înghită tristeţile

pământul te izbeşte când îl păşeşti
după o lungă părăsire
doar mersul cerului printre nori
te va scăpa de ameţeală

am învăţat să umblu
printre pământeni
păstrând urma mângâierilor
sorbind din ele uneori
să nu uit cum se face