Eu voi pleca iubito în spaţiul neştiut
Ce îşi găseşte locul adânc între cuvinte
Precum singurătatea unui poem pierdut
Prin înţelesuri clare dispare şi ne minte

Şi umbra urmei mele pe steaua ce s-a stins
Colaps de gând prin rana extazului fierbinte
Va fulgera adesea cum recele nenins
Sporeşte urma tainei în scrierile sfinte

Căci sufletul acuma descătuşat îl ai
Ucis de fericire – ţâşnind avid să vadă
Lucida Nefiinţă prin Gura cea de Rai
Cum fulgeră prin crinii cambraţi precum o spadă

Și în misteru-acesta ce brusc se infiripă
Ȋn echilibru-un Ȋnger ne ţine pe aripă