ALE MELE DORURI TOATE...

De condeiu' asta vechi...s-ar schimba ca prin minune...
Sub a lunei raze reci si a umbrelor nebune ,
Intr-o magica vioara ce se tanguie in noapte...
S-ar preface si cerneala-i in izvor de triste soapte....

De pe coardele ei planse ale mele doruri toate....
Pe aripi de vant caldut ar calatorii departe....
Si s-ar strecura pe geam in odaia-ti amutita....
Doar ca sa-ti sarute iar frumusetea adormita...

Te-ar privi cum linistita treci a viselor hotare...
O corabie vrajita pe oceanul de uitare...
Te-ar striga.....cum striga vantul...
Cand se zbate si cuprinde cu imbratisari pamantul.....

Iar apoi triste si mute, s-ar intoarce-n zori de zi.
Efemere si timide...ne'ntelese , stravezii....
Si s-ar scurge fara vlaga in a inimii cotloane
Asteptand clepsidra vietii la final sa se rastoarne....

Primele raze de soare, ce din nori apar voioase Le-ar goni din calea lor ,somnoroase si sfioase
Si-ar incremenii acolo... cu o ultima magie...
Parasite de condei pe un petec de hartie.....

07.06.2022

de
CANDREA LAURENTIU SILVANO