carne a facerii mele
carne a sfârșitului meu
scotocesc și rescotocesc
prin toate rănile tale
sigur există ceva mai mult
decât durerea

poate un arbore
poate un râu
poate un soare
poate o piatră care vorbește
poate o celulă în care sufletul
se roagă înaintea icoanei
poate un Dumnezeu doar al meu

carne a iluziei mele
carne a condamnării mele la singurătate
carne a amintirilor care apun
în nopțile sângelui
sigur mai există ceva

poate un aforism
poate un poem care strigă
prin gura tuturor cuvintelor sale
poate un mormânt în care învie
alfabetul tuturor oaselor

carne a timpului care trece
pe bulevardele pielii
carne a războaielor care mi-au lăsat
cicatricile drept medalii
carne a plăcerilor
carne a frisoanelor
carne a ferestrelor fără flori
carne a zâmbetelor
care își sapă singure gropile
în obrajii îmbătrâniți
carne a neantului
care cască de plictiseală
carne a muncii, carne a ploii
care-mi numără clipele
carne în care sunt ascunse
cheile de fum ale devenirii
carne care se rostogolește ca un zar
prin văile umbrei
carne a sinuciderii lente cu otrava sărutului
carne mai încercată decât stânca
mai obosită decât somnul
carne ca un fruct stricat
sub arborele fericirii
carne ca o mare cucerită de arșiță
carne ca un munte cucerit de invizibilul vânt
carne ca o corabie bolnavă de naufragiu
carne a lacrimilor care înclină balanța
între a fi și a nu fi

carne a facerii mele
carne a sfârșitului meu
carne a comorilor mele