Iubirea ta răsună încă-n mine,
ca un poem știut pe dinafară,
doar vântul câteodată mă îngână,
când i-l șoptesc a nu știu câta oară.

Duios și trist doinește-n mine dorul,
în piept îl simt adesea cum se zbate;
când inima în frunză o preschimbă,
tresar la freamătu-i însingurat în noapte.

Iubirea ta e scrisă-n mine toată,
ca un poem pe file nevăzute...
doar gândul meu le răsfoiește încă
și, vers cu vers, încearcă să te uite.