prin venele mele curge mult fum
dau perdelele la o parte și văd
ceața un imens cearșaf gri cu care
oamenii își învelesc fețele

în orașul ăsta
totul se vede blurat
printr-o bucată de sticlă murdară
umbre în loc de oameni

dar n-am să vă mai vorbesc despre singurătate
ci despre emoție. când te desparți de cineva pentru totdeauna
un fum ciudat, negru și toxic îți invadează venele

alergi către geam și vrei să vezi fața orașului strălucitoare, dar în loc de asta
e un acoperiș de nori joși care s-au apropiat așa de mult de pământ
încât

nu poți să respiri

și vezi umbrele oamenilor sprijinite de ziduri
în timp ce ei continuă să meargă mai departe

când cineva de lângă tine
a plecat pentru totdeauna
totul se transformă pentru totdeauna

iei bucata de sticlă spartă în mâini și mâinile încep să-ți sângereze
acesta este sfârșitul. nu mai ai alte mâini care să te mângâie

atunci am spus: luminile orașului să fie orgasm.
moartea să fie ca o soluție curată și dezinfectantă pentru trup

a fost