Pentru ce ai întreba privighetoarea
De ce cântă, de nu ai ascultat
Niciodată un cântec?!...

Numai dacă ești pădure în floare,
Plină de bumbi, ca de cuiburi
ÃŽn care clocesc paseri rare,
Îți poți imagina muzica
De privighetoare.

Nicicând, în inimă, cântul ei,
Nu a izvorât dintr-o interpretare,
Ci dintr-o nemaiîntâlnită margine
De-a lungul căreia, un răsărit
Și o înserare își căutau
Părțile ce le lipseau
Spre îmbumbare.