am realitatea mea compusă din visele nopții,
stridii care-mi filtrează marea de gânduri
îmi duc amintirile pe masa înfometatului.
- ăsta da sacrificiu! spun pescarului,
care prinde în plasă pasărea obosită și-o aruncă momeală.
iluziile zilei, cu sete și foame, durerea din carne,
tristeți trecute-n jurnal,
lacrima ce cade la trecerea dintre ani...
doar un coșmar.
- ți se pare c-ar fi! spune pescarul rânjind.
pe stradă, mulțimea mă privește cu lăcomie.
fug spre casă, aerul se îngroașă, mă scufund, înot...
iată-mă că sunt, iată-mă că-s altul;
în mine se naşte o perlă.