Țesută din Obsesii, îți zici: Deci
Și Dumnezeu este un Obsedat,


Obsesiile nu te părăsesc nici mort
(țin bine minte cum mătușa și-a pregătit lada cu obsesii de la 30 de ani,
a cerut să-i punem lilii pe chept, ciară din flori de iasomie,
În secret, se zice că sunt ale sufletului și veci vor rămâne ale sufletului)
Dacă am putea să-l iubim așa obsedat?


Nu te teme, te așteaptă-n poezie,
Scrie, începe,
Orb, te pupi cu ele și scrii, scrii,
Te fac harnic la scris,
Trufaș, și mândru, - Te fac poet peste putregaiul pădurii,

De ce nu ți-ai scoate pălăria să te-nchini în fața ei ca-n fața unei curve faimoase?
O guști din nou și din nou ca un răsărit de soare
Îți regăsești plânsul,
Inima bate ca un tun,
Te salvează crăiasa, te salvează,
Nu te lasă să fii înghițit de viu ca un vierme,

Vrei să deschizi și alte drumuri, ea îți cere codul secret, Fanatismul,
Juri, și
Prin tine peste noapte râuri limpezi curg, lumea renaște,
Se zbuciumă marea, pescărușii strigă dragostea leșinată pe mal,
Te pupi cu delfinii (sunt și ei oameni),
Plângi și scrii, nu te oprești, știi bine, o secundă de îndoială te poate sugruma ca o funie aurită,
Te vaicări, te rogi, te târâi,- Putoare ordinară ridici scările templului
Fără sens,

Numai când scrii simți că trăiesc și iubești și urăști ca o lepră,
Ești călăul care își sacrifică sufletul și așteaptă laude,
Lauri,
Iar moartea, o floare amară, nu e pentru tine,
(Mâncată de un copil care vrea să se dea mare prietenilor)