nu îmi las sufletul și inima să moară,
oricât de multe rele mi s-ar întâmpla,
încă mai am visuri care spre stele zboară,
la Demiurgul unde iubire pot afla.

mai cred și în îngerii care mă veghează,
să nu mă doboare nimic la pământ,
atunci când ființa mea lăcrimează,
e semn că sunt atinsă de Duhul Sfânt.

am crezut că lumea este minunată,
că raiul are dragostea la bază,
dar viața este mult îngreunată,
de răutatea lumii și de groază.

eu totuși sunt omul colindat de lumină,
îndulcit cu rouă și nectar din stamină.