Mi-e dor…
Mi-e dor de mama când făcea plăcinte,
Erau atât de bune…și îmi aduc aminte,
Că înainte , s-o mănânc o miroseam 
Și așa fierbinte…cu ce poftă o înfulecam!

Mi-e dor, de gutuia pusă în geam la soare
De prăjitura din mălai care era puțin…tare
Mi-e dor de corcodușul din ograda lungă…
Ce îți făcea cu poame acre,”gura pungă”!

Dor,mi-e de acei ciorapi făcuți de mână,
Fiecare cu o poveste,împletită-n lână…
Iar mama lacrima,de noi își ascundea,
Când seara de bunici ne povestea!

Mi-e dor de oameni dragi ce au apus…
Mi-e dor de vremea care încet s-a dus!
Mi-e dor de a mea copilărie când visam…
De timpul scurs…când parcă tot știam!

Mi-e dor de lucrul simplu și de bunătate,
De năzdrăvăniile ,din uliță,întâmplate!
Mi-e dor de toamna de atunci…
Când incercăm,să sparg în palmă două nuci

Mi-e dor de pâinea caldă din cuptor, 
Furam un colț,din ea ,mâncând de zor!
Să nu mă prindă mama,fiind băiat cuminte
Iar buzunarul îl umpleam cu miez fierbinte!

Să-l dau pe mai târziu la rațele din lac,
Chiar dacă mamei mele nu-i era pe plac!
Mi-e dor chiar de dojana pe care o primeam
Si cu regret în suflet,iertare îmi ceream!

Mi-e dor să mă întorc din nou acasă,
Acolo iarba e mereu cea mai frumoasă!
Mi-e dor de tot,mi-e dor de orice amintire,
Mi-e dor și acolo,plâng mereu de fericire!

Liviu-06.10.2024